TU ALEGI SĂ-ȚI FIE BINE

Devenim din ce în ce mai sedentari, mai comozi, mai dezinteresați. Încercăm să ne surescităm cum putem, ne creăm false senzații apelând la țigări, băuturi tari sau mâncare supra-procesată, pentru că…totul este despre ″a rezista″ acum, în acest moment… Cine are vreme să se gândească la viitor?

Mâncăm pe apucate…

Mâncăm pe apucate, când ne permite timpul pentru că avem job, familie, obligații, responsabilități și uităm că principala responsabilitate a fiecăruia dintre noi este el însuși. De hrană sănătoasă nici nu mai încape vorba că de, am auzit la televizor că oricum și ăștia vegetarieni cad pe capete datorită chimicalelor din fructe și legume. Iar mamaia cu năframă (batic) și zadie (șorț) din spatele tarabei din piață este doar o figură de marketing pentru a crea senzația că produsele alea arătoase ar fi din grădinuța ei. Așa că de ce să te mai deranjezi cu sănătatea?

Toată ziua ta se risipește la job, de cele mai multe ori stai peste program, oricum nu mai contează căci acasă îl găsești mereu pe X nemulțumit, care abia așteaptă să te vadă și să-și urle nefericirea de a sta lângă tine, cel care nu mai ai ochi și atenție pentru el. Așa că ești suficient de anesteziat încât să nu-ți mai pese că șeful tău, un mucos ieșit de pe băncile facultății, pus la conducere de taică-su, nu prea știe ce face sau ce vrea de la tine, dar …îți plătește leafa la timp, exact cât să-ți duci traiul de azi pe mâine, tu și ai tăi.

Oare când a devenit omul ăsta atât de nefericit?

Nu mai știi exact nici când zicea fii-tu că e ședința aia cu părinții, da oricum nu ai mers niciodată, o fi având aceeași învățătoare? Și-ți amintești, ți-ai spus atunci că toată viața ta a căpătat un nou sens în ziua în care s-a născut, iar omul de lângă tine era pe atunci lumina ochilor tăi, cel care te completa și-ți repara cu răbdare fisurile din suflet. Astăzi pari ciuruit, iar cel care fusese jumătatea ta e mai degrabă un coleg de apartament. Și cu toate astea oare ce-l mai reține lângă tine? În fiecare dimineață încerci să scapi repede și să ieși pe ușa casei voastre fără să dai de ochii aceia obosiți și nefericiți… Oare când a devenit omul ăsta atât de nefericit?

Amâni să-i suni pe bătrânii tăi, nu ai timp nici astăzi și oricum în familie totul se iartă, dar mâine…mâine sigur o să ai mai mult timp și îi vei suna… Dar vezi tu, ziua asta de mâine nu vine niciodată și știi ce? Ei nu mai au atâția de “mâine” și mai grav este că în ritmul ăsta nici tu nu mai ai.

Îți treci viața în felul ăsta nesănătos, monoton, stresant și nefericit, fără pic de culoare, miez sau sentiment, până când vei fi suficient de nefericit încât să te trezești cu adevărat, să spui Stop și să înțelegi că totul este o chestiune de alegeri personale și răspunsuri la diverse situații care apar. Ține de tine cum răspunzi la lucrurile bune sau mai puțin bune din jurul tău, ține de tine să vezi partea pozitivă chiar și în nefericirile care ți se întâmplă, ține de tine să identifici potențialul benefic din tot ce te înconjoară și să-l exploatezi.

Ai dreptul să alegi…

Ai văzut că soarele răsare în fiecare zi, chiar dacă pe timpul nopții au fost furtuni? A doua zi strălucește mai puternic. Nu ești întâmplător acolo jos, ai potențial să te ridici și să strălucești și tu, chiar mai puternic decât înainte. Nu te uita la cei din jur și nu pune prea mare preț pe ce vor spune. A fost vreunul să te scoată din nefericirea în care trăiai? Ești singurul responsabil de tine și ai în jur alți oameni responsabili de ei înșiși. Ai dreptul să alegi cu cine vrei să împarți trăirile, timpul și energia ta, n-ai nicio datorie față de nimeni, dar ai o mare obligație față de tine însuți: să ai grijă de sănătatea și fericirea ta, să iubești și să permiți să fii iubit.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

No Comments

    Leave a Reply