SUNT VEGETARIANĂ DIN ALTE MOTIVE DECÂT CELE PE CARE LE-AI CREDE TU

Femeie la masa

Cititorii blogului și cei care îmi urmăresc salatele și smoothie-urile din story-urile de pe rețelele de socializare știu că sunt vegetariană de foarte mulți ani, mai exact de prin anii Facultății, să tot fie 15 ani de atunci. E adevărat, în ultimii ani am cochetat și cu alimentația exclusiv pe bază de plante, dar despre asta într-un articol viitor.

Din acest motiv, în articolul de astăzi vreau să vă povestesc care au fost începuturile mele în ale vegetarianismului și care au fost problemele pe  care le-am întâmpinat de-a lungul timpului.

Cum am ajuns să fiu vegetariană într-o familie în care se consuma carne?

Așa cum am menționat și la începutul acestui articol, totul a început în anii facultății, când mama a fost diagnosticată cu o boală grea. Nu vreau să detaliez sau să intru în polemici pe acest subiect, vreau doar să expun contextul. Este pentru prima dată când vorbesc despre asta și nu îmi este ușor. Foarte repede a urmat stabilirea unui plan medical, chimic și necruțător și o mulțime de sfaturi care aveau drept scop să îi susțină corpul și psihicul mamei în această luptă.

După cum bine intuiți totul a căzut ca un trăsnet. Eu, personal, nu am știut cum să mă adun, de unde venise boala asta? Ce însemna? Era dureroasă fizic? Că șocul era mare și durea ca naiba. Totul părea un coșmar.

Noaptea mă trezeam din vis, plângând și recapitulând recomandările medicului. Mă opream de fiecare dată la: Redu cât poți de mult consumul de produse animale!!! Asta era! Aici era soluția! Asta rezona cu mintea mea, cu mine pe de-a-ntregul. Simpla renunțare la carne avea să îmi vindece mama! Era suficient!

Poți spune că eram o inocentă credulă, o speriată fără margini? Cu siguranță. Dar mai eram și fără jumătăți de măsură, hotărâtă și angajată în a găsi ceva care s-o vindece pe mama. Și pentru mine asta era salvarea ei. Aveam să o susțin renunțând eu însămi la carne sau la orice produs pe bază de carne. În felul ăsta înțelegeam eu că pot ajuta, că pot vindeca. Nu era mare lucru carnea asta, se putea renunța ușor la ea. Cel puțin în mintea mea.

Eram un copil care găsise o soluție, unica ce-i stătea în putere, piatra magică care avea să-i vindece mama.

Din păcate Dumnezeu avea alte planuri cu noi.

Dintr-o durere pe care mi-am oblojit-o cu înverșunarea de a nu mai mânca carne…

Așa a început schimbarea regimului meu alimentar, dintr-o durere pe care mi-am oblojit-o cu înverșunarea de a nu mai mânca carne, când toți mă sfătuiau să renunț. Nu vreau să pozez în vreo sensibilă vis-a-vis de animalele care sunt crescute și omorâte cu bestialitate, nu asta m-a făcut pe mine să aleg acest drum, deși animalele astea chiar sunt crescute și ținute în niște condiții de o cruzime fără margini, ca să nu mai spun de… da’ nu mai spun. Și nu sunt nici animată de credințele de ordin spiritual cu care mai sunt întâmpinată în derâdere de necunoscuții cărora le refuz invitația de a încerca foie-gras-ul de la vreo recepție fandosită, menționând că sunt vegetariană.

Bineînțeles că am fost neînțeleasă, încă mai sunt. Bineînțeles că ai mei s-au opus vehement la început, bineînțeles că îmi vorbeau despre străbunii noștri care mâncau de când lumea carne și trăiau bine mersi până la 80-90 de ani. Nimic nu m-a clintit din drumul și îndârjirea mea.

Astăzi nu aș mai spune că vegetarianismul ăsta e o treabă simplă, că totul se rezumă doar la a scoate carnea din meniu. Nici gând! Aș spune că e o întreagă filozofie, o schimbare a modului de a privi mâncarea, de a te hrăni, de a combina alimentele între ele, de-a-ți rafina gustul, de-a testa și a-ți prepara mâncarea într-un mod sănătos, fără să faci rabat de la gust. Spun asta pentru că știți și voi, de cele mai multe ori: Ceea ce e gustos, nu ne face  bine la sănătate.

PRIVIND SPRE CER

Cunoștințele pe care le am astăzi despre vegetarianism nu au apărut peste noapte, am avut la dispoziție 15 ani. 15 ani în care am învățat pe pielea mea din propriile greșeli. Îmi amintesc că la început nu înțelegeam de ce scoaterea cărnii din alimentație poate să-i  facă rău corpului meu. Îi face. Vă spun cu cea mai mare deschidere și rămân în continuare o vegetariană convinsă. În momentul în care elimini carnea și produsele pe bază de carne din alimentație, elimini și o sursă importantă de proteine cu care organismul tău era obișnuit să-și gestioneze până atunci activitatea. Dacă rămâi la stadiul acesta și nu ești preocupat de o alimentație diversă, cu legume (inclusiv leguminoase) și fructe, vor începe să apară carențe de tot felul, lucru pe care l-am experimentat și eu. Ca să nu mai menționez că eram în perioadă agitată a facultății, cu examene, nopți albe, mâncat haotic. Pe atunci nu mă preocupa alimentația sau echilibrul. Așa că e lesne de înțeles ce repede și-au făcut apariția problemele dentare, părul meu lung a început să își piardă din strălucire și să se rărească, anemia s-a instalat fără să întrebe ceva și toate astea au început să mă îngrijoreze.

După cum s-a văzut și mai sus, mă mobilizez destul de repede să găsesc soluții. Așa am început să mă informez, să dau peste oameni faini care vorbesc și scriu despre asta ( de exemplu Ligia Pop și Cristela Georgescu). Apoi am găsit cărți care tratau subiectul acesta (Studiul China), am început să mă împrietenesc și cu sportul și uite așa am intrat pe calea unui vegetarian cât de cât informat. Am aflat de atleți și oameni care făceau sport și masă musculară cu o alimentație pe bază de plante, alții care inserau peștele sau oul pentru un plus de proteine. Am început să citesc despre spirulină, chlorella, despre sucurile de fructe combinate cu frunze verzi de kale, spanac, salată, pătrunjel, apio, care rămân în continuare dulci și aromate. Am învățat despre diversitate, despre culorile legumelor și cum trebuie ele combinate, despre sursele de proteine vegetale, despre semințe, despre beneficiile cerealelor, despre salate și mâncăruri rapide, despre cum să îmi fac un aliat în sănătate din hrana cu care îmi încânt ochii și papilele gustative.

Am învățat, încă învăț și oi mai învăța… toată viața.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

Dacă ți-a plăcut acest articol dă-mi un semn și poate voi reveni și cu partea a doua.

În cele ce urmează te invit să citești și alte articole legate de acest subiect:

CUM AM REVENIT LA KILOGRAMELE DE DINAINTE DE SARCINĂ

INTERMITTENT FASTING

No Comments

    Leave a Reply