SINGURĂ CU DOI COPII

mama cu copil în cărucior

O SĂPTĂMÂNĂ… singură cu doi copii, Buburuza cu febră în miez de noapte, se face bine, stăm în casă de vreme rea, ne este dor de tati, gătim împreună, țipete- Buburuza nu știe să gestioneze dorul de tati, pe termen lung, Leușor empatizează cu soră-sa de minune și iată două claxoane pornite în casa mea, se revoltă, ne drăgălim, numărăm zilele și le bifăm pe cele care au trecut, ne răsfățăm cu multe povești, dormim împreună într-un singur pat, ieșim în parc,  apoi iar dorul de tati.

Tati vine acasă….Gata! Suntem împreună… liniște și echilibru.

Așa s-a desfășurat săptămâna trecută pentru mine, un carusel de emoții și stări noi, greu de gestionat de Buburuză, fetița mai mare, și destul de provocatoare pentru mine. Cu toate că am fost singura beneficiară a zâmbetelor, mângâierilor și îmbrățișărilor lor, care m-au încărcat enorm, tot eu am fost cea care a trebuit să facă față situațiilor de criză cu febra de la miezul nopții de care menționam, cu țipetele de răzvrătire la somnul de prânz, cu tristețea de la trezire și constatarea că tata încă nu a venit, cu mârâielile de dimineață când nimeni nu vroia să colaboreze cu mine și parcă orice făceam nu era de ajuns.

Știam că va fi greu, că aveam nevoie să fiu extrem de organizată, răbdătoare și fermă. Îmi spusesem că nu mă voi abate de la principiile de parenting pe care le folosisem până atunci, indiferent de dificultatea situațiilor ce aveau să se ivească și că voi  ține cu dinții de rutina lor zilnică. Cum a fost, însă?

Buburuza studiază frunzele

Buburuza, fetița însorită

Pe de-o parte am avut zile frumoase, cu timp petrecut în parc, cu vreme minunată, cu colaborare din partea micilor omuleți, cu pregătit biscuiți (rețeta aici), cu bucuria de a-i privi jucându-se împreună, cu momente amuzante, ca acesta:

-Buburuză mică, azi de 8 Martie, facem și noi o felicitare, dacă tot nu mergi la grădiniță?

-Facem o felicitae pentu tati meu!

-Poftim?

-Da, cu floicele de lipit.

Și așa am și făcut, o felicitare pentru tati, într-un 8 Martie tare greu și intens pentru mami… iar tati a fost cucerit, o dată în plus, de fetița lui.

Au fost însă și momente grele, când nu mă puteam înțelege cu Buburuza, momente de furie, de refuz față de orice propuneam… pentru că… eu eram mama și indiferent ce îi ofeream eu, ea îl vroia pe tata. Pe toate le-am dus cu răbdarea și încrederea că a doua zi va fi mai bine, mai ușor. Nu a fost chiar așa, însă am înțeles că puținul pe care îl fac soții noștri, ocupați cu joburi care mai de care mai solicitante, este suficient și, mai ales, extrem de important pentru copiii noștri. Că nu îi putem înlocui cu adevărat, că fiecare copil are dreptul la o mamă și un tată în viața lui, că eu nu voi putea face acrobații cu Buburuză ridicând-o spre tavan, așa cum face tatăl ei, că pastele mele cu ton nu au nimic în comun cu mâncarea pregătită de ei doi, cu ingredientele adăugate după pofta inimii lor, că dormitul cu mine al Buburuzei se realizează mereu după culcarea bebelușului, pe când tati o prioritizează mereu, pentru că relația fetelor cu tata e una specială, pentru că un băiat, cum e Leușorul nostru, va învăța să devină bărbat, în primul rând, de la tata… pentru că mereu Buburuza îi va spune tatălui ei:

Te iubesc orice s-a(r) face!

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

Articole similare

6 Comments

  • Reply
    Eliza
    March 19, 2018 at 8:03 am

    Esti minunata!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      March 19, 2018 at 11:59 am

      Te îmbrățișez, Eliza!

  • Reply
    anne
    March 23, 2018 at 8:56 am

    Exact asa-i cum ai spus!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      April 18, 2018 at 10:14 am

      Anne…te pup!

  • Reply
    Catinca Vlad
    April 18, 2018 at 1:43 am

    M-ai făcut să mă opresc un minut și să respir adânc. Așa e, mic sau mare, ajutorul soțului e neprețuit.

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      April 18, 2018 at 10:13 am

      Te mai aștept Catinca!

Leave a Reply