PREGĂTIREA COPILULUI PENTRU UN FRĂȚIOR- PARTEA II

Specialiștii consideră un copil ca fiind pregătit să devină frate mai mare cam la vârsta de trei ani, deoarece părinții au reușit să construiască până în acel moment cu acesta o relație de încredere, comunicare și prietenie. De asemenea, copilul a început să dobândească o oarecare independență și desfășoară activități și în afara familiei (creșă, grădiniță). Cu alte cuvinte nevoia lui de atenție începe să fie satisfăcută și în afara casei. În plus, diferența de vârstă dintre cei doi frați fiind relativ mică, aceștia pot fi mai târziu parteneri de joacă.

Copilul sub trei ani, devenit frate mai mare, întâmpină câteva dezavantaje. Pentru el nevoia de atenție și afecțiune este satisfăcută doar în interiorul familiei. Acest lucru face ca el să resimtă mai intens pierderea atenției mamei, care este acum îndreptată și către bebeluș. În plus, copilul nu are deocamdată capacitatea de a  vedea un viitor partener de joacă în acest bebeluș gălăgios, care cere de mâncare, doarme și fură atenția mamei lui. Pentru copilul sub 3 ani există doar acum și aici. De asemenea, de cele mai multe ori părinții uită că acest copil este el însuși doar un pui de om, care are încă nevoie de multă atenție și grijă din partea lor. Acesta nu crește subit doar pentru că în familie a mai apărut cineva puțin mai mic ca el.

Dacă vorbim despre un copil trecut de 5 ani, am putea spune că lucrurile stau aparent  mai bine, deoarece acesta a reușit să deprindă anumite mecanisme de gestionare a emoțiilor. În plus, activitățile lui desfășurate în afara familiei sunt mai numeroase (școală, cursuri, antrenamente sportive, etc.), așadar nevoia de atenție este satisfăcută și în altă parte. După 6 ani, fetițele încep chiar să-și dezvolte latura maternă și sunt dornice să ajute la îngrijirea bebelușului. Dezavantajul acestei diferențe mari de vârstă între cei doi frați este reprezentat  de preocupările diferite pe care le are fiecare, fapt care nu consolidează relația dintre cei doi. Cu toate acestea și în acestă situație există cazuri de gelozie la fratele mai mare.

(Te invit să citești și despre ce simte un copil când devine frate mai mare, aici.)

Așadar, indiferent de vârsta copilului, acesta are nevoie de dragoste, pregătire și susținere din partea părinților săi, în momentul apariției unui frățior. Iată câțiva pași recomandați de specialiști în vederea pregătirii copilului și modul în care noi am reușit să îi punem în aplicare cu Buburuza noastră:

1.Anunțul sarcinii

Este recomandat ca cel mic să fie anunțat de sarcină în același timp cu tatăl său sau cât mai repede după acest moment, de către unul dintre părinți, deoarece are nevoie de timp pentru a procesa informația și a-și lămuri necunoscutele pe care le are. În momentul în care copilul află de la o altă persoană (bunică, mătușă) că va avea un frățior, se poate simți dat la o parte din familia nucleu (el, mama și tata).

Pe ceilalți membri ai familiei îi puteți anunța împreună cu copilul, pentru a-l ajuta să se simtă implicat. Noi am rugat-o pe Buburuză să facă ea anunțul către restul familiei, fapt care a încântat-o peste măsură. Pentru că la vremea respectivă ea avea puțin peste doi ani, familia noastră a aflat că: „Mamiii are burtică…bebe!” sau doar că „Mami are burtică!”. Ne-am distrat cu toții și am creat astfel o amintire frumoasă.

2.Raportarea momentului nașterii la un anotimp

Copiii sub 4 ani nu înțeleg foarte clar conceptul de timp, sau sintagma „peste 9 luni”. Mai accesibil pentru ei este să plasați momentul nașterii într-un anotimp, un concept cu care probabil sunt deja familiarizați. De exemplu, dacă bebele urmează să se nască în septembrie, povestiți-i că îl veți ține în brațe pe bebeluș, pentru prima dată, atunci când frunzele copacilor se vor îngălbeni și vor cădea. Puteți chiar achiziționa cărți care descriu anotimpul respectiv, pentru a-i facilita înțelegerea. Mărturisesc că nu am știut de această metodă, dar mi se pare foarte utilă.

3.Dezvoltarea unei relații între frați, înainte de nașterea bebelușului

Mama poate încuraja copilul să pună mâna pe burtica ei pentru a simți mișcările bebelușului și să-l îndemne să vorbească cu acesta. Ea îi poate explica cum crește bebele în burtică sau cum a fost când era și el acolo, ce a simțit, cât de mult îl iubea încă de atunci. Buburuza noastră pune mâna pe burtică, uneori o pupă, dar nu are răbdare să aștepte ca bebe să miște.

De asemenea, îi puteți prezenta copilului poze sau imagini cu el, de pe vremea când era bebeluș, pentru a înlesni înțelegerea corectă a comportamentului unui nou-născut în primele luni (acesta nu va putea fi un partener de joacă de la început) și grija de care are nevoie din partea celor din jur pentru a crește mare. În plus, copilul poate însoți părinții la controalele ecografice, pentru a-l vedea pe bebe și a-i asculta bătăile inimii. Buburuza noastră era foarte geloasă, la început, când îi arătam filmulețe cu mine având grijă de ea, de pe vremea când era bebelușă. Începea să se cațere pe mine și nu dorea să ne uităm la ele. Cred că mă recunoștea doar pe mine în aceste imagini și vedea că am grijă de „un alt bebeluș”, că îl mângâi, îl țin în brațe și ea nu e prezentă nicăieri.  În timp am văzut și revăzut aceste filmulețe, i-am explicat că acest bebeluș este chiar ea. Acum a înțeles și îmi cere să ne uităm frecvent la ele.

4.Ce vorbim, în preajma fratelui, despre bebeluș

Tot ce ajunge la urechile copilului mai mare, legat de starea de sănătate a mamei și de sarcină, trebuie să fie pozitiv. El nu are nevoie să știe că bebele are vreun efect negativ asupra stării de sănătate a mamei (grețuri, contracții, temeri, etc.). Acum, pe ultima sută de metri, când bebe lovește, mă mai surprind scoțând câte o interjecție. Buburuza e numai ochi și urechi întrebându-mă ce am pățit și atunci îi spun că am un cârcel sau că mi-a amorțit piciorul, dureri pe care le-a simțit deja și ea și știe că nu sunt grave.

5.Repartizarea în camere

Dacă doriți să mutați copilul în altă cameră, faceți acest lucru din timp, pentru ca el să nu facă asocieri nepotrivite și să se simtă exclus sau înlocuit. Noi am făcut acest demers cu puțin înainte ca cea mică să facă doi anișori, când încă nu eram însărcinată, dar ne gândeam deja la un al doilea copil. Ca să fie mai atractivă ideea de a avea propria cameră, am ales decorul (pătuț, lampă, perne, literele de lemn pentru ușa camerei) împreună cu ea. Așa s-a simțit implicată, iar lucrurile din cameră erau noi și pe gustul ei.

6.Înscrierea la grădiniță

Cu toți anticipăm nevoia mamei de timp pentru a reuși să construiască cât mai repede o rutină cu bebelușul, mai ales dacă tata lucrează. De aceea, mulți părinți aleg să își înscrie copiii la grădiniță imediat după venirea bebelușului, fie pentru că nu anticipează acest lucru, fie pentru că doresc să se ocupe ei înșiși, cât mai mult timp, de copilul mai mare. Deși intenția pare bună, lucrurile nu stau chiar așa. Primele saptămâni la grădiniță sunt dificile de cele mai multe ori, copilul trebuie să se adapteze la alți oameni, la spațiu, la program și mai ales la lipsa mamei. Noi am început grădinița în jurul vârstei de doi ani din același motiv, aveam în vedere un bebe și nu doream ca Buburuza să facă asocieri negative sau să se simtă exclusă din familie. Multe creșe oferă posibilitatea mamelor de a însoți copilul pe parcursul primelor zile, pentru a-l ajuta să se adapteze cât mai repede și mai ușor. Acest lucru devine dificil pentru mamă, în perioada imediat următoare nașterii.

7.Alți bebeluși în brațe la mama și tata

Dacă aveți rude sau prieteni cu bebeluși, este recomandat să îi vizitați și să le luați în brațe puiuții, chiar sub privirile copilului vostru. În acest fel, viitorul frățior poate înțelege că acest lucru nu determină pierderea dragostei voastre. El va putea observa modul în care se manifestă un bebeluș și grija de care are nevoie din partea părinților săi. Puteți apela la jocuri, povești, desene animate care să exemplifice relația dintre frați, avantajele și dinamica dintre ei. Nouă ne plac, de exemplu, cărțile și desenele animate din seria ″Peppa Pig″, unde apare dezvoltată relația fraternă. În ceea ce privește interacțiunea noastră cu alți bebeluși, nu stăm foarte bine la acest capitol. În momentul în care Buburuza ne vede, pe unul dintre noi, cu un alt copil în brațe, începe să se cațere pe noi ca să fie luată și ea în brațe, exact atunci, nu după, nici peste cinci minute și cu prima ocazie care se ivește îl împinge sau îl zgârie pe bebeluș, deși înainte era prietenoasă și iubitoare cu el. Cu toate că încercăm să îi explicăm că o iubim în continuare chiar dacă luăm un alt bebeluș în brațe, deocamdată… mai avem de lucru la acest aspect.

8.Pregătiri pentru bebe împreună cu fratele mai mare

Copilul poate fi consultat în privința numelui celui mic. S-ar putea să te încurce puțin răspunsul lui, mai ales dacă va veni cu variante mai neobișnuite, de exemplu Oachi, un broscoi, personaj  din filmul Maria Mirabela, preferat de Buburuza noastră. Puteți alege împreună cu copilul hainuțele și jucăriile bebelușului, ținând cont ca la prima întâlnire a frațiorilor, cel mare să primească și el un cadou de la bebe.

9.Dragostea nu se înjumătățește

Explicați-i, ori de câte ori este nevoie, că dragostea părinților nu se împarte între copiii lor, mama va oferi aceeași dragostea fratelui mai mare ca până atunci, indiferent câți copii vor fi în familia lor,  însă toți copiii vor fi iubiți la fel, în egală măsură. Poți să construiești povești pe acest subiect, de exemplu că odată cu fiecare bebe, în inima mamei și a tatălui apare un loc special, unde dragostea pentru acel copil crește. Locul acela plin de iubire rămâne acolo, toată viața.

10.Plecarea mamei la spital

Povestiți din timp cu copilul vostru despre plecarea mamei la spital pentru a ști că aceasta nu este bolnavă și nu îl părăsește. Ea pleacă la spital pentru ca medicii să o ajute să îl scoată pe bebe. De asemenea, trebuie să știe din  timp cine va sta cu el acasă în această perioadă. Noi am început să îi povestim Buburuzei despre plecarea mea la spital și i-am spus cu cine va sta acasă în această perioadă. Sunt momente când îmi spune să merg la spital și să i-l aduc pe bebe, mai repede, acasă.

În plus, se recomandă ca după naștere, fratele mai mare să fie adus mamei, în vizită la spital, cât mai devreme, într-un mediu intim, înainte de a primi vizita celorlalte rude.

Aceștia sunt pașii pe care am încercat să îi aplicăm cu Buburuza noastră, în vederea unei treceri blânde spre stadiul de surioară mai mare. De asemenea, părinții au la îndemână metode prin care îl pot susține pe fratele mai mare chiar și după întoarcerea mamei cu bebelușul, de la maternitate … însă despre asta în articolul următor.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

2 Comments

Leave a Reply