MAMI, CE POVESTE CITIM ASTĂZI?

-Mami, mamiiiiii … azi e ziua ta? (Așa verifică Buburuza cine îi va citi povestea în fiecare seară, eu sau tatăl ei.)

-Da, e ziua mea!

-E ziua ta?

– Da. Fugi și alege o carte de povești și așteaptă-mă la Urs! (Locul unde stăm noi confortabil pentru povestea  de seară.)

Aleargă, selectează și până să ajung eu în cameră stă înconjurată de trei cărți, pe care le frunzărește, nu se poate hotărî. În cele din urmă alege:

-Firiiiiiicelll …

-Îmi dai, te rog și mie o pernă? Micul păianjen Firicel, de Diana Amft, ilustrații de …

Un păianjen mititel ședea pierdut în gânduri, cuibărit în pânza pe care pentru prima oară o țesuse el însuși. Tot felul de întrebări nu-i dădeau pace … Așa că, dintr-o dată, se hotărî …

……………………………..

Noapte Bună! Și ție, oriunde te afli. Acum sunt sigur că ne vei îndrăgi! Al tău mic păianjen, Firicel.

Pentru că nouă ne plac cărțile, ne-am dorit să îi transmitem și Buburuzei această pasiune. Încă de timpuriu am început să îi achiziționăm cărți cu imagini, sunete sau cu diverse activități, apoi am trecut încet, încet la cele cu imagini și text, iar acum la aproape 3 ani ne răsfățăm chiar și cu povești care au câte o poză abia la 3-4 pagini. În aceste situații e musai să avem în brațe o carte foarte interesantă, iar imaginile sunt apreciate pe măsură, chiar dacă sunt poate doar hașurate în alb și negru.

La vârsta de 2 – 3 ani … nu poate face diferența între realitate și imaginar

Poveștile ei preferate respectă de obicei o rețetă: au întâmplări obișnuite, din viața de zi cu zi, cu personaje principale care pot fi animale de tot felul (arici, pisici, melci, păianjeni, șoricei, buburuze, ursuleți), sau fetițe în ale căror năzdrăvănii se regăsește într-o măsură mai mare sau mai mică. Apreciem cărțile frumos colorate, cu personaje educative și întâmplări din care putem extrage anumite învățăminte. De asemenea, ne plac enciclopediile pentru copii, cu imagini realiste și viu colorate, unde căutăm vietăți pe care le-am întâlnit și pe-afară: furnici, păianjeni, țânțari, porumbei, mierle sau ce ne-a mai atras atenția la ultima vizită de la Grădina Zoologică. Cu toate acestea, Buburuza mea a fost puțin dezamăgită când m-a rugat să căutăm într-o enciclopedie cu animale – Pasărea Phoenix, de care auzise într-un desen animat și despre care am fost nevoită să îi povestesc că nu e o pasăre reală, ci una imaginară, adică inventată de mintea unui om. M-am documentat și am aflat că la vârsta de 2-3 ani copiii au nevoie de cărți cu povești reale, ușor de înțeles, care descriu întâmplări din viața de zi cu zi, sau de cărți care folosesc elemente din mediul înconjurător, ușor de observat și regăsit în jurul lor (descrieri de anotimpuri, fenomene din natură ca ploaia, zăpada, curcubeul sau vântul).  Am văzut cât de greu a acceptat explicația mea cu pasărea Phoenix, asta pentru că încă nu poate face diferența între realitate și imaginar, de aceea avem încă multe de discutat la povești precum Pinocchio, care au elemente ușor fantastice. Cu toate acestea, nu avem nicio problemă cu animalele vorbitoare, personificate, care doresc să își înțeleagă rolul în viață sau  își dezvoltă diverse abilități pentru a fi în folosul celorlalți.

De-a lungul timpului am încercat să îi introducem zilnic în program un moment al lecturii, pe lângă povestea din fiecare seară, cu care încheiem ziua, tolănite pe un urs enorm, una lângă alta. Am amenajat un spațiu unde stau cărțile ei pe care le mai schimb din când în când și la care are ușor acces. De aici își poate lua în orice moment al zilei o poveste la răsfoit. Se recomandă ca printre acestea să fie o carte tip enciclopedie, una cu poezii, plus cartea ei preferată. Exceptând-o pe aceasta din urmă, restul pot fi schimbate o dată la câteva zile. Ar fi bine să le expunem complet la vedere coperțile, nu unele peste altele, deoarece un copil poate alege cartea pornind chiar de la desenul de pe copertă, important este să aibă acces la ele și să fie cât mai atrăgătoare. Nu mă miră deloc copii care nu se ating de cărțile achiziționate de părinți, în urma unor cercetări asidue pe diverse site-uri și grupuri de profil, dar care rămân ordonate după cotor în raft, alfabetic, pe culori sau mai știu eu după ce criterii. Copiilor le este dificil să aprecieze și să își amintească de o carte după cotor, ei au nevoie de imagini, culori și acces facil.

Păstrarea rutinei chiar și atunci când parcurg o poveste

Un alt aspect important pentru copii este păstrarea rutinei, chiar și atunci când parcurg o poveste. Cu alte cuvinte nu sărim pasaje, pagini, doar de dragul de a termina o poveste mai repede și a băga copilul la somn. Și totuși, am trecut și noi peste anumite pasaje în momentul în care am concluzionat că o anumită informație e nepotrivită pentru vârsta ei, însă am rămas constanți în pasajele eliminate.

Cărțile sunt minunate …

În momentul în care citim dintr-o carte și întâlnim cuvinte necunoscute nu ar trebui să simplificăm frazele pentru că acesta este un prilej ideal de a îmbogăți vocabularul celor mici. Putem să ne oprim și să le explicăm cuvintele necunoscute. În timp, după instaurarea unei rutine, vor solicita ei aceste explicații. De asemenea, la final povestim pe marginea textului, legat de întâmplări și personaje, de parcursul și rolul lor. Treptat vor învăța să analizeze singuri o poveste, dar pentru asta e nevoie de exercițiu și timp.

Cărțile sunt minunate, merită să facă parte din viața noastră și a copiilor noștri. Din punctul meu de vedere, ele nu exclud și nu înlocuiesc jocurile, desenele animate sau filmele adaptate vârstei lor, toate sunt surse prin care ei pot evolua frumos, în moduri diferite.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

14 Comments

  • Reply
    Adriana
    August 23, 2017 at 5:00 pm

    Si eu am inceput sa-i citesc destul de devreme fetitei mele carti cu povesti. La inceput le alegeam eu, dar cu timpul venea ea si-mi aducea cartea pe care sa o citim. Imi place ursuletul vostru din coltul de lectura si-mi place tare mult cartile din imagine. O parte le avem si noi. Am zarit Atlasul animalelor de la editura Corint Junior, care la noi a fost si este inca tare rasfoit!!! Spor la citit!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 23, 2017 at 5:10 pm

      Mulțumim Adriana, spor la citit și vouă, cât mai multe cărți frumoase și interesante!

  • Reply
    Andreea-Carmen
    August 23, 2017 at 5:56 pm

    Ce fain! Avem și noi cartea cu iepurașul doar că mă adoarme pe mine, nu pe Tudor 🙂

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 23, 2017 at 6:01 pm

      Și asupra noastră are același efect!

  • Reply
    Laura Frunza
    August 23, 2017 at 6:26 pm

    Fii-mea are aproape 9 ani, îi citesc de când era foarte mică, nici nu mai ştiu când am început, pe la un an jumate-doi. Asta înseamnă aproape 2500 de zile de citit. Şi deja nu mai pot! :))))) Nu mai zic că încă îi place să asculte cărţi de copii mai mici şi că recitim seriile cu Pixi sau Bobiţă şi Buburuză sau altele asemenea.

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 24, 2017 at 7:42 am

      Uuuu, ce bine îmi pare că într-un final m-am apucat de blog, mereu mai aflu ceva interesant. De seria cu Pixi nu știam nimic, dar sigur recuperez. Multumesc Laura Frunza!

  • Reply
    Miruna Tirca
    August 23, 2017 at 7:13 pm

    Imi place mult ideea cu “la urs” :)). Multe dintre carticele le avem si noi. Cred ca cititul reprezinta ceva esential in viata unui copil. Sau ar trebui!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 24, 2017 at 7:44 am

      Da Miruna, perfect de acord cu tine!

  • Reply
    Ioana Marinescu
    August 23, 2017 at 7:22 pm

    Ce frumos! Si noi avem zi de mami si zi de tati 🙂 Uneori e mai des tati, ca de, cu mami sta mai mult si atunci povestea este momentul lor

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 24, 2017 at 7:46 am

      🙂

  • Reply
    Alexandra Ali
    August 24, 2017 at 9:33 am

    Buna! Am 2 fete: de 4 ani si 4 luni si de 9 luni. Cea mare cred ca are o biblioteca ce rivalizeaza cu a mea 🙂 Carti de colorat, dar nu simple, cu o poveste anume. Carti cu povesti, reviste pentru copii, muuuuulte. Si ma bucur cand vine la mine sa ii citesc, pentru ca ma vede pe mine citind. Avem carti cu povesti simple, altele putin mai complexe, efectiv am cumparat carti cam pana pe la varsta de 7-9 ani si inca cumparam. 🙂 Ii place sa i se citeasca in pat, la culcare, sau in camera ei de joaca, pe salteaua gonflabila, alaturi de Tomita (un urs mare ca al vostru) si Rozica (o hipopotamita roz).

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 24, 2017 at 9:57 am

      Tomiță și Rozica 🙂 … Urmează și la noi să amenajăm o bibliotecă, cât de curând. Spor la citit!

  • Reply
    Diana Nitulescu
    August 24, 2017 at 11:46 am

    Foarte fain! Am regăsit și nișt etitluri car ene plac și nouă. Dar îmi place mult ideea cu ursul uriaș, dar dacă l-aș avea ar fi bătaie cine să stea pe el – eu, copila sau pisoii (am o vagă idee că și unul din câini s-ar tolăni acolo cu mult drag:))

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 24, 2017 at 2:48 pm

      Deci aveți nevoie de cel puțin 4 Urși sau măcar unul și vedeți voi cine e norocosul să-l ocupe 🙂

Leave a Reply