LA MULȚI ANI, BUBURUZĂ!

Tiptil, vreau să vin în camera ta și să îți șoptesc numele, ales de tatăl tău pentru tine. Nume care pe atunci mi se părea atât de străin, dar care acum face parte din mine. Să te trezești încet, întinzându-ți brațele și piciorușele tale perfecte, să-ți freci năsucu’ de pernă și să-mi zâmbești de bună dimineața. Apoi să te ridici cu părul cârlionțat și răvășit, să încerci să te dezmeticești și să sari în brațele mele și să-ți lipești capul de pieptul meu și să stăm așa…ținându-ne în brațe, o veșnicie.

Apoi să te desprinzi, luându-ți doar sticluța ta roșie cu apă și fugind la tati în pat, să mă aștepți să vin cu rochița pentru grădiniță. Să mergem în bucătărie, unde mereu alergi la frigider și-i dai ușa de perete, alegându-ți ce ai vrea să mănânci astăzi. Fixezi din priviri scaunul de la masă și-l tragi spre blatul de bucătărie, unde te poți cocoța ca să ajungi la dulapul cu…nu gem, nici miere…ci unt de arahide. E preferatul tău, smulgi repede sertarul cu tacâmuri de unde îți trebuie lingurița ta bicoloră, apoi îți pui scaunul la masă, te urci pe el și înfuleci o linguriță plină cu unt de arahide. A rămas la fel de bun cum era și ieri!

Vezi că noi ne bem cafeaua și o vrei și tu pe a ta, așa că îți ofer laptele de cocos. Deși îți place, uneori îl răstorni voluntar pe masă, să ne verifici reacțiile, sau ca să ne oprim din taclalele noastre care par că te ignoră. Sau îl răstorni în cafeaua mea, sau pur și simplu pe jos, iar apoi zâmbești mândră de ce ai făcut tu cu mânuțele tale de-ai reușit să îi faci pe mami și pe tati să-și îndrepte toată atenția asupra ta.

Apoi vrei să te urci pe scaun, între spătar și spatele meu, ca să mi te agăți de gât într-o îmbrățișare și să mă pupi. Și atunci totul se oprește, e doar iubire… alb… bine. Mereu îmi faci diminețile perfecte!

La mulți ani, Buburuză!

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis

No Comments

    Leave a Reply