LA CE VÂRSTĂ PUNEM CERCEII?

Asistenta își scoate tacticos acul, spirtul, vata, pansamentul, apa oxigenată și îmi cere să vadă perechea pe care am pregătit-o. Pare mulțumită spunându-mi că sunt deosebiți.  Nu mă flatează în nici un fel, deoarece sunt mult mai preocupată de Buburuză și mă gândesc că abia aștept să-și strângă lucrurile și să închid ușa în urma ei, asta ar însemna că am trecut cu bine peste procedură. Cea mică pare neliniștită, tatăl ei o ține în brațe și încearcă să îi explice calm ce urmează să se întâmple, pas cu pas. Întotdeauna mi-a plăcut vocea lui și efectul pe care îl are asupra celor cu care vorbește. Doamna ne descrie demersul și începem. Eu cu inima strânsă…Dezinfectează zona, ia acul de pe masă și îl introduce în urechea celei mici…sânge, primele lacrimi. Tatăl ei  încearcă să o liniștească, pe mine începe să mă enerveze și să mă streseze, peste măsură, tot ce se întâmplă în jur. Întotdeauna am starea asta când mă simt neputincioasă în a găsi o soluție prin care să îi alin durerea, spaima, neliniștea, pe care ajung să o simt și eu în tot corpul. Încearcă să introducă cercelul…nu reușește nicicum… și mai mult sânge…niciodată nu am văzut-o pe Buburuză atât de curajoasă și de răbdătoare. Așa de mult mi-aș dori să o dau afară pe tăntița asta care pare că nu știe ce face. Oare e prima dată când face procedura asta?…Luăm o pauză, îi aduc celei mici trusa mea de machiaj și o rog să mă machieze, ca să reușesc să îi mut atenția de la durere. Tatăl ei propune să ne oprim, eu aș vrea să pun mâna pe cercel ca să i-l pun odată și să terminăm totul.

Pe cealaltă parte a urechii apar două găuri, îmi vine să leșin

Asistenta mă întreabă dacă am cumva o altă pereche de cercei, dar cu șurub, din aur, care ar imita forma dreaptă a acului pentru a fi mai ușor de puși, nu ca cei pregătiți, cu tortiță, ușor arcuiți. Cea mică urlă că nu mai vrea nimic, începe să ne lovească și să se uite urât la noi. Găsesc ceva conform cererii doamnei, îi dezinfectează și o luăm de la capăt. Cea mică pare că nu mai are răbdare. La un moment dat îi iau din mână cel de-al doilea cercel și i-l pun eu Buburuzei. Văd că pe cealaltă parte a urechii apar două găuri, îmi vine să leșin. Cum e posibil așa ceva? În sfârșit are cerceii în ureche, o iau în brațe și o strâng tare, tare, șoptindu-i că totul e bine, durerea pleacă, iar mami și tati sunt aici, cu ea. Pare să se liniștească, dar eu am nevoie de un plâns din acela serios, după care se instalează întotdeauna resemnarea, liniștea, împăcarea, iar apoi iertarea. Suntem doar noi trei, patru cu bebele din burtică. Nimeni nu spune nimic, doar ne ținem în brațe strâns și scăpăm câte un oftat, din când în când.

Îmi imaginasem cu totul altfel acest moment, în maternitate, când am ales să nu îi punem cercei. Îmi proiectasem o nebunie mamă-fiică, în care ea își dorea foarte mult să poarte cercei, mergeam împreună și alegeam o pereche cu care ne cadoriseam fiecare, ca să evidențiem și mai mult legătura noastră. În niciun caz nu existau lacrimi, poate doar cele de fericire și complicitate, dar după cum ați văzut lucrurile nu au stat deloc așa.

Încă de pe la doi ani, Buburuza noastră și-a dorit cercei. Îi plăceau foarte mult, erau accesoriile ei preferate. Cu cât erau mai colorați și mai vizibili, cu atât i se păreau mai frumoși. Nu am văzut nimic rău în a-i face o bucurie și a-i îndeplini această dorință, puțin mai devreme decât prevăzusem.

De obicei, cerceii se pun în maternitate, la nașterea fetiței. Noi am refuzat această procedură deoarece consideram că Buburuza e mult prea mică pentru o asemenea intervenție. Doar pentru că nu apuca să plângă sau să schițeze vreun gest în momentul acela, nu însemna că nu o doare. În plus, odată cu nașterea ei interveneau suficiente schimbări la care trebuia să se adapteze (separarea de mine, oamenii, mirosurile, texturile, manevrele celor din jur, zgomotele…) ca să mai vin și eu cu o intervenție în plus, doar pentru a-mi satisface vanitatea de a evidenția că acest bebeluș este o fetiță sau doar pentru a fi în rând cu lumea.

La naștere cartilajul urechii copilului este mai moale

Părinții acceptă această procedură știind că la naștere cartilajul urechii copilului este mai moale, întregul proces devenind astfel mai ușor și mai rapid. Cu toate acestea, imunitatea copilului este mai scăzută în primele zile de viață, ceea ce crește riscul apariției unei infecții.

Dacă este să luăm în calcul și opinia psihologilor, aceștia ne recomandă ca perioadă optimă pentru găurirea urechilor, vârsta de 6-18 luni, când imunitatea copilului a crescut deja, când acesta nu cunoaște încă sentimentul de frică și nu reține amintirea durerii.

Pe partea externă a urechii există regiuni care corespund anumitor organe și părți din corp

La polul opus, medicina orientală, mai precis acupunctura, nu recomandă deloc găurirea urechilor sau purtarea cerceilor. Ea consideră că pe partea externă a urechii există regiuni care corespund anumitor organe și părți din corp, iar stimularea unei anumite zone determină reacții în organele respective.

Având aceste date sper ca alegerea părinților, care pun sub semnul întrebării această procedură, să devină mai ușoară. De asemenea, un pont la  alegerea cerceilor este ca aceștia să fie cu șurub. Aceștia fiind drepți, imită forma acului cu care s-a realizat gaura în ureche și introducerea cercelului devine mult mai ușoară. În plus, sunt mai siguri la sistemul de închidere și mai greu de agățat. Acest lucru nu este valabil pentru cerceii cu tortițe, ușor curbați, care se introduc mai greu și sunt mult mai ușor de agățat în haine, perdele sau așternuturi.

Încet, încet urechea Buburuzei s-a vindecat și durerea a trecut. Cu toate acestea, își aduce aminte de acel moment ″când am pus cerceii″, de plâns, de durere… însă cu seninătate și cel mai important pentru noi, își amintește că a fost în brațele noastre, în tot acest timp.

Dacă aș da timpul înapoi și ar trebui să aleg din nou, cred că aș lăsa totul la alegerea Buburuzei pentru când se va face mult mai mare, încercând să amân cât mai mult momentul. Probabil ar fi mai bine, dar ce să vezi, nu ne naștem învățați și cu siguranță această experiență a devenit o amintire… a noastră… unică. Până la urmă viața nu înseamnă doar bucurie, zâmbete și alegeri potrivite.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

21 Comments

  • Reply
    Anca Munteanu
    July 31, 2017 at 5:14 am

    Aceleași motive m-au făcut sa nu-i pun cercei fetitei mele. O vreme mi-a părut rău. Zilele astea mergem sa ii pun. Are 3 ani și 8 luni. Și își dorește acum. Ma întreb cum de nu ai ales realizarea gaurilor cu pistol? Ai avut anumite motive? Sa fiți fericiți!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      July 31, 2017 at 5:54 am

      Anca, noi ne așteptam ca asistenta să vină cu un asemenea pistol, ar fi fost mai rapid și mai ușor. În maternități, de obicei, se foloseste acul de seringă steril și nu pistolul cu cercel, din motive de igienizare. Dezavantajul la pistol este că deși se schimbă cercelul de fiecare dată, ar putea sări sânge pe pistol, iar igienizarea acestuia este mai dificilă. Dar nu știam toate astea pe atunci, a fost întâmplător. Te îmbrățisez și te mai aștept!

  • Reply
    Horiana
    July 31, 2017 at 6:10 am

    La prima mea fata a fist la maternitate, avra 2 zile. La a doua am asteptat până şi-a dorit ea, la 4 ani. I-am făcut la bijutier, nu cu pistol, dar cu crema anestezianta inainte, asa ca nu a simtit nimic. Dna care a facut gaurile mi-a recomandat crema. Asa ca dau si eu mai departe sfatul.

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      July 31, 2017 at 6:55 am

      Bun sfat Horiana, ce bine ne prinde să împărtășim din experiența noastră. Te pup!

  • Reply
    Iulia Ion
    July 31, 2017 at 10:12 am

    I-am pus în maternitate, la opt zile, asistenta șefă de pe secția de neonatologie a venit, a dezinfectant lobul urechii și i-a dat gaura direct cu cercelușii (tortite de aur). Ne-a sfătuit să îi dăm gauri exact după controlul de ieșire din maternitate(auz și reflexe), câte un strop de sânge la fiecare urechiușă, ba mai mult, ne-a și explicat cum să curățăm locul. Maternitate de stat, București…

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      July 31, 2017 at 3:55 pm

      Uite că se poate cu blândețe și în maternitățile de stat. Sănătate multă!

  • Reply
    Anne
    July 31, 2017 at 10:25 am

    Acum nu se mai fac nici in maternități găuri cu acul, si nici cu acel pistol pe care poate sa sara sânge.
    Eu i-am făcut fetiței mele găuri pe la 3 luni, intr-o clinica privată, nu a curs deloc sânge; i-au făcut doua asistente găurile in același timp si fiecare Cercel avea ca un resort de plastic de unica folosința. In 2 secunde a fost gata totul. A plâns fix 3 minute.

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      July 31, 2017 at 3:57 pm

      La cât mai multe experiențe ușoare, frumoase și blânde, fetelor!

  • Reply
    Bianca
    July 31, 2017 at 7:28 pm

    Eu I – am pus cercei la Mamaruta la 2,5 luni. La bijutier cu pistol, cercei medicinali cu șurub. Câte un clic și am avut cercei. A plâns un pic, dar cred ca mai mult din cauza zgomotului produs de pistol. S-a calmat. Nu a avut treaba sa se tragă de cercei. Câteodată de urechi când e obosita. Oricum varianta cu pistolul mi se pare cea mai rapida. Probata și pe propria piele 🙂

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      July 31, 2017 at 9:41 pm

      Da, ai dreptate Bianca, pistolul este cea mai rapidă și ușoară metodă. Multă sănătate și să creșteți mari!

  • Reply
    Cristina
    August 2, 2017 at 9:34 am

    Am patit-o si eu cu una dintre fetele mele. Am insistat sa ii pun din maternitate, insa am dat peste cineva total nepriceput si m-am trezit ca cele doua gauri erau total aiurea. Am decis atunci sa ii facem altele, am fost la alt spital, insa cele vechi se mai vad putin si acum cand are 8 ani!!! Pe de alta parte daca nu are, sigur o sa-si doreasca. Exemplul meu personal este ca eu nu am avut, drept urmare mi-am facut una cu un compas si cealalta direct cu cercelul imediat ce am crescut! 🙂 adica pe la 15 ani.

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 2, 2017 at 12:19 pm

      Găuri cu cercel am mai auzit și eu la prietenele mele, însă cu compas, wow, ți-ai dorit destul de mult. În ceea ce privește partea de servicii, în care angajații experimentează pe noi, să își construiască experiența… asta mă enervează teribil, iar dacă vorbim de copii, nu mai zic.

  • Reply
    Elena Munteanu
    August 2, 2017 at 9:35 am

    Daca bebe ce vine va fi fetita, nici noi nu vom pune cercei.
    Cand isi va dori, am zis ca vom merge undeva unde folosesc anestezic local si pistol special, astfel incat sa nu ramana in niciun caz traumatizata…
    Daca eram in locul vostru cred ca refuzam interventia cu acul…

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 2, 2017 at 12:23 pm

      Am fi refuzat însă ne-a luat prin surprindere, nu știam exact ce va face cu el. În plus ne-a explicat și ea că așa se face în maternitatea ei, în plus am aflat mai târziu că e mai des folosit acul steril la nou-născuți decât pistolul, din motive de igienizare a instrumentului. Am mai scris la primul comment. Sarcină ușoară, Elena!

      • Reply
        Horiana
        August 4, 2017 at 11:39 am

        Stiu ce zici: de multe ori accepţi
        sau faci nişte lucruri pe care daca le priveşti la rece mai tirziu par de neacceptat.
        Si eu mi-am facut găuri suplimentare la 18 ani, cu ac cu gămălie dezinfectat la flacara 🙂

  • Reply
    Diana Nitulescu
    August 2, 2017 at 2:07 pm

    Bună, îmi pare rău :(. Eu m-am agitat foarte tare când i-am găurit urechiușele (cred că avea până în 3 luni), am ales să mergem la o clinică și să îi punem mai întât medicinali. I-am pus gheață la ureche să amorțească un pic (se uitau asistentele la mine ca la nebună:)), am cerut un unguent cu anestezic local. A fost ok, fara un disconfort mare pentru Teea, fără edem local și altele. Dar, dacă aș face-o din nou, aș folosi un pic de cremă cu anestezic de la saloanele de tatuaje (am folosit pentru un vaccin după ce am căutat degeaba plasturi cu anestezic recomandat de medicul de familie)

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 2, 2017 at 3:22 pm

      Bune ponturile cu gheața și crema cu anestezic. Multumesc Diana!

  • Reply
    anda_elena
    August 3, 2017 at 12:14 pm

    Noi nu am vrut să punem în maternitate – dar la 4 luni i-a făcut găuri mama mea. Așa cum mi-a făcut și mie, așa cum a făcut la jumătate de cartier! 🙂
    Mama a fost asistentă medicală cu drag de oameni și cu o mână foarte ușoară – toată lumea voia să fie înțepată de ea! 🙂

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 4, 2017 at 12:27 pm

      Cu mamă asistentă medicală…e bine de tot.

  • Reply
    Dina
    August 3, 2017 at 2:28 pm

    Eu i-am pus la o clinica, la cateva zile dupa nastere. A plans fix un minut. Eu am gauri de la 7 ani si a fost traumatizant.

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 4, 2017 at 12:29 pm

      Din păcate uneori din dezinformare sau întâmplare îi traumatizăm. Din păcate cu cele mai bune intenții…Mă bucur că nu a fost și cazul vostru.

Leave a Reply