CUM SĂ AI UN COPIL PASIONAT DE CĂRȚI

copil citind

Modul în care noi, adulții, ne raportăm la cărți este extrem de relevant pentru relația pe care o vor avea cei mici cu ele, mai ales în primii ani. Felul în care le mânuim, modul în care le păstrăm, timpul pe care îl petrecem în compania lor, plăcerea cu care le citim paginile, emoția pe care ne-o oferă… toate acestea sunt înregistrate de ochii, urechile, mintea și sufletul micuților noștri.

Sunt un copil care nu a beneficiat de cea mai constructivă abordare din partea părinților vis-a-vis de cărți. Nu mă înțelegeți greșit, ai mei au avut cele mai bune intenții, însă felul în care au concretizat această intenție nu a funcționat în cazul meu. Încăpățânată și revoltată de multe ori, nu am răspuns așa cum se așteptau sau cum și-ar fi dorit. Era prea mult TREBUIE și prea puțină curiozitate în toată ecuația asta pentru mine.

Între timp abordarea mea vis-a-vis de cărți s-a schimbat. Devenind părinte mi-am dat seama că un copil are nevoie de modele, argumente, răspunsuri, curiozitate stârnită indiferent de domeniul la care facem referință, chiar și atunci când vorbim despre cărți, sau poate mai ales atunci (dacă luăm în calcul componenta tehnologică care astăzi face parte din viața noastră, că vrem, că nu vrem).

Pentru că din punctul meu de vedere relația copiilor cu universul cărților este foarte importantă în dezvoltarea lor cognitivă și pentru că părinții mei nu au avut cea mai eficientă abordare vis-a-vis de acest aspect, m-am străduit să găsesc câteva instrumente prin care Leușor și Buburuza să devină doi copii curioși și interesați de lumile ce așteaptă să fie descoperite în cărțile din biblioteca noastră. Vă povestesc și vouă despre ele în cele ce urmează:

1.Colțul de lectură:

Buburuza găsește mereu pe măsuța din camera ei câteva cărți, de unde-și alege ceea ce vrea să citească (împreună cu noi) sau să frunzărească. Printre ele strecor întotdeauna câte: o enciclopedie, cartea preferată din acel moment, o carte cu versuri și una de povești. De asemenea, pentru că petrecem mult timp în sufragerie, am grijă să mai “las” câte una și pe măsuța de cafea sau pe fotoliu.

2.Rutina cititului:

Buburuza știe că după revenirea de la grădiniță avem liber la activități împreună: citit, puzzle, construit, jucat cu frățiorul ei, bucătărit. Și întotdeauna seara se încheie cu o poveste spusă de tati și o carte (poveste, capitol) citită de mami la alegerea ei. Două-trei săptămâni am citit seară de seară cartea Împreună (Prințesa Urbană). Acum citim Pinguinii domnului Popper (Richard Atwater, Florence Atwater), o carte care nu beneficiază de poze colorate, ci doar de câteva hașurări în negru, relevante pentru poveste și extrem de apreciate (căci sunt rare) de micuța mea. Nu știu dacă v-am povestit, dar Buburuza își dorește mult un câine, animal de companie, după ce am vizionat, într-o duminică  seara, desenul animat „Doamna și vagabondul”. Iar de două seri ne vorbește într-una că pe lângă acest câine ar mai vrea un pinguin. Așadar dacă vedeți un pinguin care își caută casă, dați-ne de știre și eliberăm frigiderul, precum domnul Popper.

La fiecare paragraf din cartea cu pinguinii mă întrerupe și-mi povestește cum ar putea fi viața noastră cu un câine și un pinguin. Mai pune întrebări despre diverse neclarități, mă privește cum îmi schimb mimica la cuvintele fiecărui personaj, se amuză de pinguinul Căpitan Cook și seara noastră se încheie cu mulți pupici, îmbrățișări și un cântec despre viitoarea noastră vacanță. Tare lungi și frumoase sunt serile  la această vârstă.

3.Cărți pentru bebeluși:

Chiar dacă Leușor, fratele mai mic, are doar câteva luni, asta nu înseamnă că nu are și el partea lui de bibliotecă. Pe piață există numeroase cărți potrivite pentru cei de vârsta lui: cărți senzoriale, cărți impermeabile dedicate momentului băiței sau cele cu pagini cartonate și desene simple. În plus, Leușor nu prea are de ales și se pliază pe alegerile surorii lui, în materie de cărți. Stă cuminte în brațele mele și se uită curios când la desene, când la mine, când la Buburuza de soră-sa.

4.Cărțile părinților:

Copiii sunt atrași de tot ceea ce văd la oamenii mari și îi imită cu ușuriță. Deseori Buburuza lua cărțile noastre de pe noptieră și din bibliotecă. Le frunzărea, le scotea semnul de carte, pe unele le-a “faultat” ușor și cu cât mă străduiam eu să i le iau cu atât trăgea mai mult la ele. Când se întâmpla să le rupă îi povesteam cum pentru mine cartea este precum jucăria ei preferată iar ea mi-a stricat-o și ce tristă sunt acum. Cu timpul a înțeles, astăzi mă aleg doar cu semnul de carte mutat aiurea și cu multe întrebări despre cartea respectivă. Hai că nu e chiar așa de rău!

5. Drum la bibliotecă și librării:

O dată pe lună cel puțin mergem la biblioteca sau librăriile din apropiere, de unde ne întoarcem cu noi achiziții. Acolo o las să exploreze, îi propun câteva cărți, îi vorbesc despre ele, îi spun cam despre ce este vorba în fiecare și o las să aleagă ce-i place cel mai mult din cele propuse.

Dacă este să fac o recomandare, de departe preferatele mele rămân librăriile Cărturești pentru că știu să amenajeze spațiile la secțiunea copii.

6.Cărți pe care nu le dorești în biblioteca copilului tău:

Se întâmplă să primim cărți foarte frumoase la o prima vedere, însă după ce le citim ne dăm seama că sunt pline de greșeli de exprimare, erori gramaticale, că au mesaje negative sau pur și simplu povestea este atât de trunchiată încât nu mai are nicio legătură cu originalul. Pe acestea prefer să le scot din biblioteca copiilor mei indiferent de la cine sunt primite. Este mult mai important ca la această vârstă, copiii să aibă la îndemână cărți care să transmită un mesaj pozitiv și să fie scrise corect din punct de vedere gramatical. Sunt atâtea cărți frumoase pe de-a-ntregul, desenate de artiști, încât nu merită să ne încărcăm biblioteca cu ceva care nu e în concordanță cu ceea ce ne dorim pentru copiii noștri. Încerc să o învăț pe Buburuză să aprecieze cărțile și îi explic motivele pentru care o carte merită sau nu un loc în biblioteca ei. Mai târziu își va putea crea propriul algoritm de selecție a cărților.

7.Cărțile din copilăria părinților:

Zilele trecute încercam să-mi amintesc de primele mele cărți: una cu povești, una pentru învățarea literelor și o carte 3D cu animale, foarte frumoasă. Îmi erau tare dragi, le citeam și le răsfoiam la nesfârșit împreună cu mama și sora mea. Astăzi îi povestesc Buburuzei despre copilăria mea, despre cărți și de fiecare dată ea ține morțiș să concluzioneze: „Când erai tu mică, mami, eu eram mare!”.

copil care citeste

8.Recomandați cărți în funcție de interesele copilului:

De fiecare dată când Buburuza pare interesată de un nou subiect, hop și eu cu explicații și cu menționarea unei cărți care să aibă legătură cu domeniul respectiv și să îi placă. Așa am ajuns să avem pe lista de lecturi în așteptare- Cartea Junglei.

9.Munca din spatele unei cărți:

De la doi ani și jumătate am început să îi citesc Buburuzei și celelalte date înscrise pe cărți (numele ilustratorului, editura), ceea ce a dus la noi curiozități. M-am străduit să îi explic cum m-am priceput mai bine cu toate că nu părea a înțelege pe de-a-ntregul explicațiile mele.

10.Fii un exemplu pentru copilul tău:

Până de curând nu am îndrăznit să citesc de una singură, avându-i pe cei mici lângă mine, în cameră. Mi se părea că trebuie să fiu ochi și urechi la ei, însă de curând, atunci când Leușor doarme, o rog pe Buburuză să mă lase câteva minute să-mi citesc singură, lângă ea, în timp ce ea se joacă. Primesc un: Bine, mami! și apoi o văd cum se uită preocupată și curioasă să vadă ce fac și mă întreabă dacă am poze… De cele mai multe ori cititul meu e compromis, însă tot ce îmi doresc acum este să o văd curioasă, interesată și sper ca pe viitor să își ia o carte, să vină lângă mine și fiecare să-și poată citi cartea ei, liniștită… Cu răbdare vine și ziua aia!

Între timp învățăm literele (am ajuns la consoane), îi povestesc cât de mult ar ajuta-o să le cunoască și să poată citi oricând își dorește. Acolo unde simt că respinge, renunț, încerc să nu trec limitele pe care mi le trasează.

Aceștia sunt pașii de care țin cont pentru a deschide apetitul spre lectură micilor mei curioși. Sper să vă fie de folos, iar dacă aveți și alte idei, vă invit să le împărtășiți în comentarii.

P.S: Se organizează chiar și ateliere de lectură pentru cei mici, la care puteți participa.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

Articole similare

2 Comments

  • Reply
    anne
    February 17, 2018 at 11:10 am

    O sistematizare super!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      February 18, 2018 at 11:35 am

      Mulțumesc, Anne!

Leave a Reply