CUM NE-AM ÎMPRIETENIT CU LEGUMELE

Când am început diversificarea, am crezut că am rezolvat o mare parte din problemele cu care se confruntă părinții în alimentația copiilor, deoarece Buburuza  mânca și accepta foarte ușor legumele. Am sperat că lucrurile vor rămâne la fel și pe viitor, mai ales că mă vedea și pe mine consumându-le cu plăcere.

Am început creșa și odată cu aceasta au apărut și mofturile la masă

La doi ani am început creșa și odată cu aceasta au apărut și mofturile la masă. Nu mai mânca legumele, le refuza sau le băga în gură și le scuipa înapoi în farfurie. M-am gândit că o cauză ar putea fi diferența de gust dintre mâncarea de acasă și cea de la creșă. În plus eram conștientă că găteam mâncăruri destul de fade, în viziunea unora, fără grăsime sau adaosuri procesate sau de intensificare a gustului. Așadar reacția era oarecum firească și de înțeles.

Rezolvarea problemei mi-a dat-o tot ea, Buburuza, după câteva luni, când a început perioada întrebărilor nesfârșite: De ce? Unde? Cine? Cum?

De fiecare dată când îi puneam în față o supă sau o ciorbă, o salată sau orice altceva gătit foarte puțin pentru a permite legumelor să se distingă între ele, începea șirul întrebărilor:

-Ce e ăsta?

-Ardei, puiule!

-Ce face adeiul?

-Ăăăăăă, ne ajută să fim puternici!

-Da, adei… și-l mânca măscărindu-se cât de bun este.

Apoi lua un morcov:

-Ăsta e mocovel, ce face mocovelu?

-Morcovul ne ajută să vedem bine, departe, zic eu mândră că aveam un răspuns pregătit.″

Fiecare legumă trebuie să aibă un rol prin care să o ajute

Credeați că aici s-a încheiat problema noastră cu legumele? Copilul meu s-a lămurit ce face ardeiul sau morcovul și mâncăm orice ne-ar pune mami în farfurie? Ar fi fost prea simplu. Pentru a fi acceptate de Buburuză, fiecare legumă trebuie să aibă un rol prin care să o ajute, în vreun fel, la nevoile ei zilnice: să alerge mai repede, să prindă mingea mai des sau să fie mai atentă la detalii vizuale.

Cu timpul am fost nevoită să aprofundez beneficiile legumelor pentru a-i oferi explicații valide, adaptate vârstei ei. Era foarte încântată să știe că, după ce va termina supica, va fi mai puternică, mai rapidă și are șanse mari să nimerească cu mingea coșul de baschet, din parc. M-am gândit că poate vă sunt și vouă de folos scurtele noastre povești cu rolul legumelor, așa că vă ofer câteva exemple:

Brocoli – Aliment magic, care ajută creierul să funcționeze mai bine. Consumându-l putem învăța mai ușor cântece, poezii și cuvinte noi.

Morcovul – Îi ajută pe ochișori să vadă mai bine și mai ușor personajele din cărțile cu imagini, să zărească în depărtare cățeii, veverițele în copaci și avioanele pe cer. În plus, vara ne protejează pielea împotriva arsurilor de soare.

Sfecla – Ne dă energie mai ales atunci când facem efort fizic. Când suntem la joacă și ne cățărăm, alergăm, sărim, sfecla ne oferă energie în plus și pentru alte activități acasă.

Conopida – Ajută inimioara să funcționeze bine și să poată dărui și primi iubire de la mami, tati, bebe, bunica sau bunu′.

Ardeiul – Ajută corpul să fie puternic și să lupte împotriva virușilor care ne pot îmbolnăvi. Astfel avem mai mult timp și bună dispoziție pentru joacă, prieteni, pupat și iubit cu mami și tati.

Varza – Când mâncăm varza din supică, suntem eficienți la oliță și nu ne mai doare burtica.

Ciupercile – Aliment magic și acesta, ajută inimioara să funcționeze foarte bine, mai ales când suntem agitați, speriați sau emoționați.

Pe lângă aceste aplicații practice de care are nevoie pentru a accepta legumele, Buburuza este încântată când gătim supa împreună. Îi place să o las să curețe morcovul, să adauge în oală cartoful tăiat bucățele folosind paharul ei de plastic sau să miroasă pătrunjelul și mărarul mărunțit. La sfârșit probăm cât de gustos a ieșit tot, așezăm masa și  începem să pescuim legumele, rând pe rând, numindu-le și enumerând beneficiile lor.

Așa am reușit să facem pace cu legumele, la voi este mai bine?

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

 

10 Comments

  • Reply
    Nico
    August 7, 2017 at 12:59 pm

    Daca as fi folosit micile tale trucuri, cu siguranta ca as fi determinat-o si pe fiica mea sa fie mai prietenoasa cu legumele! Desi, cand era mai mică imi era mult mai usor sa o fac sa manance, parca era mai deschisa!Cu cat creste, cu atat parca alege tot mai mult! Sper totusi ca aceasta sa fie numai o perioada si sa fie constienta de importanta legumelor in alimentatia ei! Mi-a placut foarte mult articolul tau iar fotografiile sunt superbe!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 7, 2017 at 3:14 pm

      Nico, în calitate de părinți noi încercăm să facem cât de mult putem pentru a-i îndruma corect, nu ne iese întotdeauna. Nu suntem supereroi. Dar ceea ce e cel mai important este să crezi cu tărie că niciodată nu e prea târziu pentru a încerca să imbunătățești lucrurile. Îți mulțumesc pentru feedback și te mai aștept pe blog.

  • Reply
    Anna Casian
    August 9, 2017 at 10:33 am

    Din pacate, la noi nu ajuta nici aceste trucuri. Fetita mea, in afara de varza, morcov si castravete, nici o alta leguma nu mananca…

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 9, 2017 at 11:39 am

      🙁 Să fim optimiști, poate se schimbă situația.

  • Reply
    Adina
    August 9, 2017 at 11:26 am

    Ce frumoooos ai scris! Mai avem pana acolo, dar am citit cu placere!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 9, 2017 at 11:37 am

      Multumesc Adina, te mai aștept!

  • Reply
    Flavia
    August 9, 2017 at 12:16 pm

    Tare mi-a plăcut. Noroc că noi nu ne confruntăm cu refuzuri la capitolul legume sau, în orice caz, foarte puţine (varza de Bruxelles, de exemplu).

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 9, 2017 at 1:14 pm

      Mă bucur mult pentru voi, Flavia!

  • Reply
    Ioana Marinescu
    August 9, 2017 at 8:49 pm

    Ce poveste frumoasa! Si noi am avut noroc de un copil prietenos cu legumele si fructele, mai ales 🙂

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      August 10, 2017 at 8:09 am

      Mulțumesc Ioana, te mai aștept!

Leave a Reply