CUM AM REVENIT LA KILOGRAMELE DE DINAINTE DE SARCINĂ

Discut frecvent cu proaspete mămici care se gândesc la un al doilea copil, însă ar dori mai întâi să revină la kilogramele de dinainte de sarcină și indiferent ce eforturi fac, nu reușesc să obțină rezultatele dorite și ajung să își piardă motivația. Pe de-o parte le înțeleg și știu despre ce vorbesc, am fost și eu în aceeași situație, însă pe de altă parte știu că poți reuși acest lucru cu organizare și multă determinare.

La prima sarcină am luat 22 de kilograme, din care în maternitate am lăsat 10, rămânând cu 12 kilograme, prietene loiale, care nu doreau să renunțe la mine în ruptul capului. Am născut prin cezariană, de aceea am fost nevoită să stau pe tușă o perioadă, din punct de vedere al efortului fizic, deoarece operația trebuia să se vindece. În plus, doream să alăptez cel puțin un an și știam că efortul fizic intens poate influența cantitatea de lapte produs de mamă.

După 2 luni am început să merg la sală fără să știu exact ce fac…

După 2 luni am început să merg la sală fără să știu exact ce fac, așa cum merge orice începător: aleargă puțin pe bandă, apoi încearcă să descopere fiecare aparat, ce face, cum se folosește, cât este de eficient.  Nici nu aveam nevoie de mai mult, îmi doream să mă dezmorțesc, să mă reacomodez cu efortul fizic, să redescopăr plăcerea unui angajament făcut cu mine însămi, pentru binele meu.

După o vreme am simțit că nu mai am timp de nimic, că în permanență aveam ceva de făcut. Toată ziua mă străduiam să fac lucrurile să funcționeze cât mai bine : ieșeam în parc cu cea mică, ne jucam, încercam să recuperez somnul fragmentat din timpul nopții când  mă trezeam să o alăptez, mai strângeam de prin casă, îi călcam hăinuțele, cu alte cuvinte încercam să mă descurc singură cu toate, până la întoarcerea soțului meu de la serviciu. După ce ajungea el acasă, o alăptam pe cea mică și aveam la dispoziție două ore să ajung la sală, să îmi fac antrenamentul și să mă întorc repede acasă, pentru că celei mici îi era foame din nou. Sunt conștientă că sunt multe mame care se ocupă singure de casă și copil, însă pentru mine totul  ajunsese o corvoadă, chiar și cu cele două ore care îmi aparțineau în totalitate, pentru că acestea deveniseră două ore de efort susținut, contra cronometru. În plus, simțeam că nu fac nimic din plăcere pentru mine, ca femeie și nici nu petreceam timp în trei, ca familie.

L-am descoperit pe Shaun T și programul lui de workout – Insanity…

Soluția la care m-am gândit era să fac sport acasă, după programe online de pe youtube, în timp ce Buburuza dormea. Astfel cele două ore de după serviciul Jumătății mele îmi rămâneau pentru o baie prelungită, o întâlnire cu fetele sau o plimbare în parc cu ai mei (soțul și cea mică).

Așa l-am descoperit pe Shaun T și programul lui de workout – Insanity, de care m-am apucat la scurtă vreme. Nu este un program de antrenament ușor, dar asta nu m-a demotivat. După câteva luni am simțit că mă plictisesc de aceleași exerciții, că efortul solicitat crescuse mult, iar entuziasmul meu scăzuse, dar cu toate astea nu doream să renunț. Am început să inserez printre zilele de antrenament de acasă, alergatul pe stadion, în aer liber, seara. Ieșeam toți trei afară, soțul meu se plimba în jurul stadionului cu Buburuza în Wrap și cu o carte în mână, în timp ce eu îmi făceam tura de alergare. Cu timpul, de la o tura am ajuns la trei. Am descoperit că nu eram singura mămică care proceda în acest fel, erau mame care alergau în jurul stadionului împingând căruciorul, mame care deja își atinseseră scopul și cu toate astea continuau, mame care te motivau prin simplul fapt că le găseai acolo zilnic, dedicate și stăruitoare în dorința lor de a-și recupera forma de dinainte de sarcină.

Ieșeam la alergat chiar dacă afară ploua sau era urât…

Am alergat așa din primăvară până a venit zăpada, ajunsesem atât de motivată încât ieșeam la alergat chiar dacă afară ploua sau era urât. E ceva cu sportul în aer liber, e mult mai ofertant ca feeling și doză de bună dispoziție față de antrenamentele în casă sau cele în sala de fitness. Ajunsesem să înlocuiesc de tot programul Insanity cu sportul afară. O puneam pe cea mică în cărucior și până ajungeam pe stadion adormea. Acolo îmi scoteam sticlele cu apă care înlocuiau greutățile, fașa elastică și coarda. Îmi făceam exercițiile și apoi alergam în jurul stadionului împingând căruciorul, iar Buburuza se amuza copios.

Așa am ajuns să dau jos o mare parte din cele 12 kilogramele  rămase din sarcină. Dar nu pe toate și asta mă enerva… recunosc. În plus, îmi doream să arăt mai tonifiată și vedeam că ceva nu merge, dar nu știam ce anume.

Mușchii se construiesc în bucătărie…

Am început să citesc mai mult pe acest subiect și să vorbesc cu persoane cu vechime în sport. Așa am descoperit că mușchii se construiesc în bucătărie… ați fi crezut asta? Cu alte cuvinte trebuia să fiu foarte atentă la ce, cât și cum mâncam. Nu credeam că fac mari greșeli, mai ales că nu mâncam prăjeli, junkfood și eram lacto-ovo-pesco-vegetariană. Dar făceam o grămadă de alte greșeli pe care nu le conștientizam ca atare: mâncam prea multă pâine, paste făinoase, orez, simțeam o nevoie deosebită de dulce și nu aveam grijă la aportul de proteine și grăsimi.

Treptat am început să merg din nou la sală (cea mică era deja diversificată), cu un program de antrenament specializat pe zile, adaptat la grupele de mușchi. Observasem că rezultatele dorite se concretizau dacă aveam o frecvență la sală de 4 ședințe pe săptămână. În același timp am început să monitorizez, printr-o aplicație pe telefon, ceea ce mâncam. În funcție de intensitatea efortului depus, aveam nevoie de un anumit număr de calorii, proteine, carbohidrați și grăsimi.

Așa am reușit să ajung după 2 ani de la nașterea Buburuzei la același număr de kilograme ca înainte de sarcină, însă mult mai tonifiată și cu mai puțină grăsime pe corp. Și când am spus că sunt în cea mai bună formă și aș putea să o iau de la capăt cu o nouă sarcină, a apărut Leușor pe testul de sarcină.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

2 Comments

  • Reply
    Anca
    July 24, 2017 at 12:34 pm

    Trebuie sa discutam, musai 🙂 ca in afara de treaba cu sportul in aer liber, care mie nu o sa-mi iasa garantat din cauza biroului, la faza de control alimentatie si obsesie de a slabi am ajuns si eu… mai tarziu, dar mai bine decat deloc. 😀 Incepem un program cu un nutritionist dupa ce revenim din concediu, dar pana atunci am inceput sa aplic niste principii – fara carbohidrati de exemplu :), insa mi-ar fi de folos orice instrumente ma mai pot ajuta. Tips privind aplicatii de gestionare alimentatie? Cu sala mi-am propus sa incep tot la revenirea din concediu. Merci mult si pupici!

    • Mama cu dichis
      Reply
      Mama cu dichis
      July 24, 2017 at 5:09 pm

      Aplicația pe care o foloseam eu este MyFitnessPal. În principiu nu renunța de tot la carbohidrați pentru că au și ei rolul lor, dar un nutritionist o sa iti explice exact cat ai nevoie in functie de efortul tau zilnic, la fel si cu proteinele, grasimile, zaharul. Esential este sa le tii sub control, zic eu. Sa nu te lasi, sa ramai motivata și rezultatele se vor vedea. Te pup!

Leave a Reply