CE AR ALEGE COPILUL TĂU: POVEȘTI, DESENE ANIMATE SAU UN PUZZLE?

Hai să fim serioși, nu suntem o familie perfectă, avem și noi momentele noastre când facem alegeri nepotrivite, când sărim calul și mă refer atât la noi adulții, cât și la cei mici. Despre un asemenea episod din viața noastră, imperfectă dar minunată totodată, vă povestesc în cele ce urmează.

Treceam printr-o etapă de adaptare, noi ca familie, încercând să ne acomodăm cu  viața în formulă de 4 și cu programul noului membru, Leușor.

Sâmbătă dimineața… mult, mult prea devreme, Buburuza dă năvală în dormitorul nostru…Entuziasmată, cu un zâmbet larg pe față se urcă repede în pat și începe să sară spunând:

-Veau desene, veau desene! (Nu tu ″Bună dimineața!″, nu tu măcar un ″Vreau la voi în pat !″ (credeți-mă era mai de dorit la acea oră).

Dar cine putea să se îndure să-i alunge de bunăvoie zâmbetul de pe chip, așa că m-am oprit la un :

-Mami, cum spunem când cerem ceva unei alte persoane?

-Mammmmiiiii, te og…veau desene! Și adaugă ingredientul care te cucerește imediat… zâmbetul.

-Poftim?

-Te og desene, mami! Și aleargă să-și ia locul obișnuit pe canapeaua din sufragerie.

-Hai să ne spălăm pe ochișori,  să fugă somnul de la noi!

-Nu mamiii, veaaaauuuu desene !

….

Am văzut câteva desene animate, după care am întrebat dacă ne jucăm și noi ceva ?

-NU, desene!

Am scos o cutie cu puzzle, l-am întins pe parchet și am început să construiesc încet, ca să mă poată observa. Nicio reacție, fiecare era cu distracția ei.

-Buburuză, mă ajuți și pe mine cu puzzle-ul ăsta ?

-Eu veau desene, mami !

-Offffffff !

O problemă cu care ne-am confruntat: desenele animate

Aceasta este o problemă cu care ne-am confruntat… desenele animate, preferate în defavoarea jocurilor. Inițial le acceptam din când în când, din dorința de a mai fura dimineața câteva clipe de somn. Apoi au devenit un obicei care ținea colțul cu jucării mult prea ordonat (a se citi neatins). Cu timpul am descoperit câteva metode prin care reușim să oprim desenele animate în favoarea altor activități, dar mai bine să continuăm povestea.

Mă duc spre camera ei, trecând prin fața televizorului (enervant de încet) și revin cu un braț de cărți pe care le întind pe măsuța noastră de cafea. Îi închid televizorul pentru a servi împreună un lapte de cocos, preferatul ei. Niciun protest, întotdeauna dă rezultate laptele ăsta. Apoi o îndemn să facem ceva împreună, o activitate de-a noastră, de prietene (așa spune ea, mai nou). Aruncă un ochi pe măsuță și alege BOBIȚĂ ȘI BUBURUZĂ LA BAL MASCAT.

-Îmi citești mami ?

Știam că pe aceea o va lua pentru că e preferata ei zilele acestea.

Ne plac mult cărțile cu Bobiță și Buburuză pentru că sunt desenate simplist, în culori atractive, ceea ce le face ușor de reprodus în desene, de către părinți și copii. Mai mult, cei mici găsesc în  fiecare carte câte două povești diferite care au ca protagoniști gâze ale pădurii.

Frumusețea diversității și unicitatea fiecărei vietăți

Din postura de părinte, apreciez construcția personajelor… imperfecte, nuanțate, uneori invidioase, necumpătate, capricioase sau ușor egoiste, alteori generoase, empatice, binevoitoare sau tolerante. Combinațiile acestor calități și defecte îi prezintă micului cititor nuanțele firii umane, frumusețea diversității și unicitatea fiecărei vietăți.

Întâmplările prin care trec personajele cărții sunt interesante, atractive și ușor de reținut. Buburuza memorează pasaje întregi. Uneori seara când ne mai cad ochii în carte, de oboseală, ea ne corectează dacă începem să improvizăm (noi neștiind unde am rămas pe pagină).

Cărțile Bobiță și Buburuză sunt foarte cunoscute de copii și părinți, de aceea vă lansez o provocare : Haideți la secțiunea de Comentarii de sub acest articol, pentru a ne ajuta să desemnăm cea mai îndrăgită carte din acestă serie. Votul nostru merge binențeles spre Bobiță și Buburuză la bal mascat.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

No Comments

    Leave a Reply