10 PONTURI PENTRU O RELAȚIE FRUMOASĂ ÎNTRE FRATELE MAI MARE ȘI BEBE

Modul în care un copil simte apariția unui bebeluș în familia sa este influențat de mai mulți factori: vârsta copilului, personalitatea acestuia, relația părinților, relația lor cu copilul, pregătirea pentru acest moment (despre asta am scris aici), modul în care sunt repartizați membrii familiei în camere, locul unde va sta bebe în primele luni (în cameră cu părinții, cu fratele mai mare sau într-o cameră separată), prezența și importanța celorlalți membri (bunici) în dinamica familiei, etc. Toate acestea își pun amprenta asupra modului de reacție al copilului, în acest moment important:  transformarea lui în frate mai mare. Iată câteva ponturi prin care îl putem ajuta să aibă o adaptare blândă, după întoarcerea mamei cu bebelușul, din maternitate:

1.Cadoul :

Un pas important, cunoscut și aplicat de mulți părinți în vederea consolidării relației dintre frați este pregătirea unui cadou, în bagajul de maternitate al mamei, pe care bebelușul ″îl oferă″ fratelui său,  la prima lor întâlnire. Prin acest dar, bebelușul îndeplinește o dorință, face o bucurie și  îi arată fratelui său că deși se afla în burtica mamei, era atent la discuțiile celor dragi.

2.Implicarea frățiorului:

Cel mare are nevoie să se simtă implicat și util în cadrul familiei, mai ales după apariția bebelușului. Mama îl poate sprijini în acest sens, solicitându-i ajutorul în activitățile de îngrijire a bebelușului. Nu este vorba de preluarea sarcinilor parentale, ci de gesturi mici care pot să îl facă pe copil să se simtă parte importantă în buna interacțiune a mamei cu bebelușul: să mângâie bebelușului  pentru a-l liniști, în timp ce mama îi face băița, să-l țină de mânuță în momentul schimbării scutecului, etc.

3.Timp unu la unu:

Schimbările survenite în familie la nașterea unui bebeluș își pun amprenta profund în sufletul fratelui mai mare. Pentru el este foarte important să vadă că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, că mama este acolo în continuare pentru el, iubitoare și atentă la nevoile lui. Pentru asta, mama poate aloca un moment în timpul zilei, în care cei doi să desfășoare activitățile preferate, împreună.

4.Nu doar bebelușul are întâietate:

După întoarcerea de la maternitate, fratele mai mare pierde din beneficiile de care se bucura până atunci: atenția mamei, timpul și activitățile lor împreună. O parte din acestea vor putea fi suplinite de către tată, însă copilul are nevoie să simtă că sunt momente când mama îi oferă întâietate în fața bebelușului, că activitățile lor nu se încheie brusc când bebelușul se trezește și începe să plângă. Acest lucru se poate realiza când tatăl este prezent, pentru a prelua el sarcinile mamei, oferindu-i acesteia șansa să-și consolideze relația cu fiul mai mare.

5.Subliniați avantajele vârstei fratelui mai mare:

Cel mare observă comportamentul adulților manifestat față de bebeluș și constată beneficiile de care se bucură acesta, avantaje pe care și le dorește și el, astfel că începe să manifeste un comportament regresiv: gângurit, mers de-a bușilea, făcut pe el, plâns…asemeni bebelușului. În această etapă firească, îl putem ajuta prezentându-i privilegiile vârstei lui reale. De exemplu: ‘Bebe e mic și trebuie să doarmă la ora asta, dar noi, pentru că suntem mai mari, avem timp să mai citim un capitol din ″Pippi, șosețica″, înainte de culcare.’

6.Mențineți rutina copilului:

Apariția bebelușului produce schimbări în dinamica familiei și destabilizează inevitabil rutina membrilor ei. În această perioadă este important ca fratele mai mare să aibă în jurul lui un mediu cunoscut,  să poată anticipa lucrurile și așteptările lui să se împlinească, de aceea este necesar să prioritizăm revenirea la vechea rutină a copilului.

7.Prietenii în vizită:

Rudele și prietenii vor fi nerăbdători să cunoască noul membru al familiei și vor fi acaparați în totalitate de acesta. Copilul mai mare se poate simți dat la o parte sau neglijat, de aceea rugați prietenii să treacă mai întâi pe la acesta și să schimbe câteva cuvinte. Puteți achiziționa, preventiv, mici cadouri pentru el, în cazul în care rudele s-au axat mai mult pe atenții pentru bebeluș: creioane colorate, plastilină, acuarele, caiete, cărți, lucruri mici, pe care le achiziționați oricum, din când în când.

De asemenea, rudele vor dori să știe una alta despre cel mic, cum a fost nașterea, cum s-au desfășurat primele zile din viața lui.  Încercați să duceți discuția și spre subiecte care țin de fratele mai mare pentru a diminua din atenția captată de bebeluș în defavoarea lui.

8.Remarci nepotrivite:

Evitați persoanele ″binevoitoare″ care ar putea face remarci nepotrivite către copilul vostru, de exemplu: ″Vei deveni gelos pe fratele tău mai mic!″ sau ″Mami are acum un alt copil, nu te va mai iubi la fel!″. Din păcate, asemenea oameni sunt pretutindeni, inclusiv în parcuri sau pe stradă, la semafor. Fiți vigilenți și prezenți pentru a putea interveni, rugând persoanele să se abțină de la comentarii și încercați să corectați mesajul care ajunge la copil, nu lăsați lucrurile la întâmplare, deoarece starea lui de nesiguranță și gelozie se poate accentua în urma unor asemenea discuții.

9.Empatie față de reacțiile lui:

În aceste momente, copilul are nevoie să fie înțeles și nu judecat pentru reacțiile lui. Îl putem ajuta să recunoască sentimentele pe care le trăiește, fără reproșuri sau încercări de a-i corecta comportamentul.

10.Fratele mai mare nu crește peste noapte:

Fratele mai mare nu crește peste noapte doar pentru că în familie a apărut cineva mai mic ca el. Pentru a vă evalua comportamentul, gândiți-vă cum ar fi stat lucrurile dacă era în continuare copil unic, câtă atenție, câtă dragoste sau grijă i-ați fi oferit, ce așteptări ați fi avut de la el și comparați cu ce se întâmplă acum de fapt, astfel puteți echilibra lucrurile.

PONT SPECIAL-Iubirea este răspunsul la toate:

Copiii noștri au nevoie să se simtă iubiți necondiționat, indiferent cum se va desfășura sau cât va dura acest proces de adaptare la statutul de frate mai mare (cum resimt acest proces, am scris aici), ei au nevoie să parcurgă toate aceste stadii pentru a putea deprinde câteva tipare de interacțiune socială, pentru mai târziu. Cu alte cuvinte, este modul în care învață printre altele: gelozia, competiția, prietenia și cooperarea. Așadar fiți blânzi și iubitori, indiferent de cum decurg lucrurile.

Fiecare mamă are micile ei secrete și propria experiență legate de acest subiect, de aceea vă invit să le împărtășiți cu noi, cele începătoare, pentru a fi mame mai informate și mai pregătite… pentru copiii noștri.

Cu drag de oameni,

Mama cu Dichis.

No Comments

    Leave a Reply